Am dăruit regatul sufletului meu, unui sărut de țărm si mare.
Eram atins de un ideal, ca voi iubi nebun din stele căzătoare.
M-am răsucit în visul nopții, când munții ascundeau toți îngerii călare.

Trezit de simfonii absurde, m-am ridicat senin pe un vas de stele.
Și în zbor de albatros bătrân, am ințeles din vraja vieții mele.
Te regăsesc în pântecul iubirii noastre, ca o lumină peste clipe grele.