Plouă pământul, cu dor, înspre stele,
Stropii mă poartă în abur de vis,
Calea Lactee, cu zâne și iele,
Strigă galopul de mire, proscris.

Rouă și brumă de tâmple-n rugină
Cheamă salvarea, să vină pe cal.
Fruntea-i aprinsă-n copila-regină
Lasă o filă să curgă pe val.

Nouă fușteie mai sunt pân' la vise,
Steaua zâmbește-n busolă ghiduș,
Zeul se-ndură, cu pleoapele-nchise
Tace și palma și-o face căuș..

Perna se rupe și fulgi de-așteptare
Vise aruncă, în muguri de brad,
Vinul de poame-n butoaie, prin soare,
Curge pe mirii ascunși întrun sad.