Tremur de nori


Valurile mării se izbesc de inima mea
Și plouă cu lacrimi de spumă peste amintiri
În umbra scoicilor, în adânci emoții, încolțiri
De tristețe.

Fuge timpul, și valurile inimii fug dupa el
Și tremură umbrele apei în oglinda de tei
Și tremură undele apei sub reflecția chipului ei,
De tristețe.

Din spumă infloresc crizanteme și crizanteme de spumă
Și le ridică, și le aruncă bătăile inimii, apei din ceață.
Și vântul reflectă, îndoaie, îneaca bătăile inimii în dimineață,
ÃŽn nori.