agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1641 .



Balul deșertăciunilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yuki ]

2010-02-28  |     | 



Întunericul mahmur se prelinge
printre clădiri în stil baroc
și străzi pline.
Localnicii petrec în delir,
bufoni ai deziluzilor,
păpuși monstruoase.
Și despotul danubian,
un câine de maidan,
crescut în mahala
își latră-al său discurs:
"Stimați colegi și prieteni,
Ce azi ne-am adunat,
Să fim slăviți căci astăzi
Noi lumea o vom avea.
Acela care ieri
Râdea în fața noastră,
De nulitatea
Și nimicnicia noastră,
Acela care azi
Își lustruia al său tablou,
Acela mâine
Își va șlefui al său cavou.
Oamenii meschini,
Mediocrii și mărunți,
Cu a lor temeinicie
Și-a lor dobitocie,
Ne-au transformat în carii,
În slugi de cărămidă.
Cum au putut ei oare,
Ale noastre vise chioare,
Cu a lor zădărnicie,
Să le transforme în covoare,
În brize scurte de lumină
Cu fade urme de amfetamină.
Acei bolnavi ai lumii noi
Ne-au alungat!
Ne-au prigonit ca niste boi!...
Aceia care acum
Sunt îngropați
În decadență, în dezordine...
Oare de ce ne-au defăimat?
Nu știu ei oare
Că și noi am fost oameni cândva?"
O lacrimă se prelinse
din ochiul de sticlă
al salvatorului.
O balerină deformată
și un dragon priveau
babilonia,balamucul ce se iscase,
cum creaturile himerice
din negura citadină
treceau bariera basmului.
Și aceia care ieri fuseseră decimați,
aceia azi,
cu toată nuditatea
și toate maladiile,
mărșăluiau neîntrerupți
în acel deșert al defăimărilor,
spre libertatea lor,
spre balul deșertăciunilor...

De fapt,
balul deșertăciunilor
este viața reala,
în care oamenii sunt monștrii adevărați,
iar animalele himerice
jertfa lor,
cei condamnați...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!