nu a fost mai aspru. băieții fac flotări
transpirați și alea de la nefamiliști râd pe balcon
vata gălbuie se zvârcolește în urechea
căpitanului ca o omidă
...
momente în care ne explodează
clepsidrele în față

casa lui Pistol țiganu' e orizontul nostru
cu glezna sucită. singurele amintiri cad ca merele
coapte în curtea lui se șterg pe preșul de la intrare
apoi dispar
în rest e bine îi mint pe ai mei că miopia
nu a mai avansat
singurul gadget pe care mi-l permit e telefonul
mobil ascuns într-un dicționar cu mațele scoase

vocea căpitanului torturează
fachirii și vechii directori de teatru
să nu vă fie frică. moartea nu va mai trece
multă vreme pe aici