liniște
noapte
trec iar prin sat și după atâta vreme
stele în cer și pe uliță
mă uit pierdut la stâlpii de lumină
parcă Văd și Aud

VINE
seară de seară
noi eram acolo pe șanț
stam pe iarbă și așteptam

de câteva zile se tot zvonea
GATA
dă drumul la curent pe uliță
ne și închipuiam fără gaz lampa aprinsă
agățată frumos deasupra undeva în cer

LUMEA
CU MIC CU MARE SÃ STEA CUMINTE
DEPARTE
ȘI SÃ NU PUNÃ MÂNA
ATÂT
asta repeta pe linie de o săptămână încoace
ghiță goarnă de la primărie

toată vara
un sat întreg de gropi adânci în picioare
boii oamenii parii mânjiți de smoală și păcură
sârma întinsă în cap cu farfuria și becu’

în seara aceea
se înnoptase parcă mai devreme
mătușa lina lu’ gulie venise cu tuciu’ ăla mare
străchini și împărțea pentru ăl bătrân
porumb fiert și cu sare
iar noi ziceam fiecare
pe rând
BOGDAPROSTE

frumos
mirosea aerul a smoală și a catran
ca un buchet enorm de chibrituri aprins
afară nu se mai vedea
dar eu știam
în față
peste drum
la nicu la poartă era paru’ nostru

mâncam liniștiți
și
dintr-odată
a coborât așa din senin pe pământ
o umbră imensă albă și moale de acolo de sus
de sub farfuria aia mică și roșie
curentu’ lumina până la noi în strachină!..