Un premiu...
Ce mare prestigiu!
Îl așteptam
Și toți îngroșam
Sălile imense...
Stam cuminți
Și ne întrebam:
Cine va fi premiat
Sau evidențiat?
Că atât era: o tinichea,
Nimic altceva.
Am și eu
Acest trofeu,
Care e vai de el,
A ruginit...
Dar și acum,
Ca și atunci
M-am bucurat
Că m-au onorat
Cu o tinichea...
Dar rugina ei
Era mărturie
Pentru ce-o să fie,
Peste ani mulți,
Tot mai mărunți.
A fost pe drept,
Nu că-s deștept...
Nu m-am zgârcit
Când am muncit...
Și cât i-am iubit!
Ca sare-n bucate,
Cu gustul de carte,
Din care s-au înfruptat
Pe săturate.