Ai plecat pe raza lunii, adormită în sânul nopții,
Să-mi trezești lumina clipei, ce pătrunde în fața sorții,
Eu voinic în zorii de zi, mă ridic la steaua mea,
Să privesc în față clipa, ce mă părăsea și ea, Am lovit cu o rază cerul, ce se înghesuia cu stele.

Pe cărarea adormită, de visarea sorții mele.
Mă adun în zborul meu, să fac cuib la tine în poală.
Vârf de soartă înfipt în mine, fără chip și fără boală.
Zborul pare neîncetat pentru clipa întîlniri noastre,
Se aprinde focul în mine ca să-mi dea sărut de astre.