Vor corbii mari să frângă din corăbii în furtună.
În zborul negru al noptilor de noapte bună.
Se aprinde cerul în focul inimii de atâta singurătate.
Corola de minuni a lumii pune sămânța în nestemate.

Un preț e pus pe capul meu când prind visarea mută.
Din muntele de aur izvoarele mă cântă și mă sărută.
Eu mă topesc în brațele iubitei mele în lumină.
Din umbre adormite eu mă trezesc să te iubesc divină.

Un zbor pe visul despletit de noapte fără zori de zii.
În clar de lună plină eu simt fiorul de a te putea iubii.
Covor de iarbă moale în patul viu al nunții mele.
Mă leagănă pe valul mării încărcată de umbrele de stele.