Dacă plecăm astăzi
să nu spui nimănui –
o facem doar pentru că eu cred
în mâinile noastre împreunate
și-ți citesc înțelesurile doar privindu-te

drumul ăsta are o poveste
cum au și casele astea între munți
și îmi spun că
aici trăiesc oameni fericiți
pentru diminețile în care deschid ușa
și văd copacii,
nu altă ușa ca în blocul meu

cu mine însămi
mă împac prin tine
și te simt ca un cerb cu botul umezit
de roua mugurelui verde
pe care-l alintă

îți simt răsuflarea caldă pe tâmplă
și palmele cu miros de rășină,
în pieptul meu
greu apasă
dorința ca liniștea asta să rămână

plus amintirea

casei cu etaj dintre munți,
înserarea plină de lumină,
privirile,
tăcerea,
buzele – wild rose.