nu pot să uit cum după ce ne-am despărțit
ajuns acasă
mă așteptam ca toate ușile să se închidă cu putere în urma mea
ferestrele să se trântească spărgând geamurile
într-un stol de cioburi care să fie atras spre lună

ușile de la dulapuri să sară din balamale
rotindu-se în aer ca niște elice

becul să se spargă ca și când
cineva din interior a reușit să se elibereze

toate lucrurile să fi format în aer
un monstru
din care să se audă un requiem

dar nu a fost așa
liniștea a avut penajul unui păun
toată noaptea