PRIN LOCURILE ÎNALTEI SOCIETÃÞI
Se consideră o slăbiciune să vorbești despre hrană.
De fapt e astfel: ei au
mâncat deja.

Slăbiciunea trebuie să părăsească pământul
fără să fi gustat
o carne bună.

Pentru a se minuna de locurile din care vin și
spre care se îndreaptă
rafinatele seri li se par
prea obositoare.
Ei n-au văzut încă
munții și oceanul
când vremea lor a și luat sfârșit.

Dacă slăbiciunea nu poate
gândi asupra a ceea ce-i slab
ei nu vor învia niciodată.

PÂINEA FLÃMÂNZILOR A FOST
DEJA MÂNCATÃ.
Carnea a devenit necunoscută. E nefolositoare
așa cum e vărsată pe hainele oamenilor.
Dafinul crescut
a fost lăsat să cadă.
Din coșurile fabricilor de arme
se înalță fumul.

CASA PICTURII NE VORBEȘTE DE
MARILE TIMPURI CARE VIN.
Pădurea crește încă,
câmpiile sunt grele încă,
încă mai sunt în orașe,
oamenii încă respiră …

ÎN CALENDAR ZIUA NU E
ARÃTATÃ ÎNCÃ.
Fiecare lună, fiecare zi
se deschide cu altă minciună. Una din acele zile
urmează a fi însemnată cu cruce.

MUNCITORII DISPERÃ DUPÃ PÂINE.
Negustorii disperă după piețe.
Șomerii au flămânzit. Angajații
sunt acum flămânzi.
Mâinile care au stat încrucișate au iarăși de lucru.
Ele fac MUNIÞIE.

ACEI CARE NE IAU CARNEA DE PE MASÃ
PREDICÃ MULÞUMIREA.
Acei cărora li se donează contribuția
cer și sacrificiul.
Cei care mănâncă vorbele flămândului
în minunatele timpuri care stau să vină.
Aceia care au lăsat țara să cadă-n prăpastie
numesc conducerea ei prea dificilă
pentru un om de rând.

CÂND LIDERII VORBESC DE PACE
OAMENII DE RÂND ȘTIU DEJA
că un alt război urmează.
Când liderii dau curs războiului
ordinul de mobilizare a și fost scris.

CEI CARE STAU ÎN VÂRF NE SPUN: PACE
ȘI RÃZBOI
Sunt de substanță diferită.
Dar pacea lor și-al lor război
ca vântul și furtuna sunt.
Războiul crește din pacea lor
ca fiul din pântecele mamei.
El poartă
înspăimântătoarele ei trăsături.
Războiul lor ucide
și pacea lor e totuna
când se lasă la urmă.

PE UN ZID A FOST MÂZGÃLIT:
Ei vor război.
Omul care a scris-o
a și căzut.

CEI DIN VÂRF NE SPUN:
Acesta e drumul spre glorie.
Cei de jos adaugă lângă asta:
aceasta e calea spre mormânt…

RÃZBOIUL CARE URMEAZÃ
Nu e singurul. Acolo au fost
alte războaie înainte de acesta.
Când ultimul se-apropie de final
atunci avem învingători și învinși.
Între cuceriți oamenii simpli
flămânzesc. Între cuceritori
oamenii simpli asemenea flămânzesc.

CEI DIN VÂRF NE SPUN: CAMARADE
Rămâi în armată.
Însă adevărul poate fi văzut
în bucătărie.
Aceeași încredere în inimile lor ar trebui să fie.
Dar pe farfurii
sunt două feluri de rațiune.

CÂND VA FI TIMPUL DE MARȘ, MULÞI NU ȘTIU
Că dușmanul lor e chiar în fruntea lor.
Vocea care le dă ordine
e vocea inamicului și
omul care vorbise despre inamic
e însăși inamicul.

E NOAPTE.
Cupluri căsătorite
se mint în paturile lor. Tinere femei
își poartă orfanii.

GENERALE, TANCUL TÃU E UN VEHICUL PUTERNIC
care zdrobește pădurile și culcă la pământ o sută de oameni.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un șofer.

GENERALE, BOMBARDIERUL TÃU E PUTERNIC.
zboară mai repede ca o furtună și
încarcă mai mult de un elefant.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un mecanic.

GENERALE, OMUL E FOARTE FOLOSITOR.
El poate zbura și poate ucide.
Dar are de asemenea un singur defect:
el poate gândi…

( trad. Liviu Ofileanu )