agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-08 | |
O fetiță
își scutură rochița de apă. E udă. E tristă. E goală. E singură. Cineva, ai lasat-o-n drum. De ce? Vede-n jos doar picaturile și umbra ei în apa de sub tălpi. E rece. Întinde mânuța în jos, poate o ajută fetița din oglindă. Când o atinge, fuge. A plecat. Felinarele vorbesc între ele. Șusotesc tot ce văd pe strada de smoală, strigă umbrele, ”pssst! s-a dus încolo, fuge! or s-o prindă, haha!!!!”. Mici demoni sunteți voi, felinare. Strada se schimbă după cine vine. O mână lipită singură de geam așa cum o lipea ea mereu când pleca. Mi-am amintit multe despre ploaie și despre felinare. Și despre ea. O ușă întredeschisă pe care nu trebuia să pășești niciodată fetițo. E locul închis deschis tuturor interzis, de-aici ieși alt om, nu mai bun, nu mai rau, nu mai tu. Tu nu. Vezi scara în sus e de fier balustrada udă, zgomot metalic de apă căzând pe trepte. Nu. Nu te duce, colo sus e răul, de-acolo vine. Nu! O să-ți rupă rochița și-o să vii înapoi cu ochi goi. Nu!! Să stai. Oamenii au umbrele-n jur, tu nu. Oamenii fug repede-acasă, care casă? Fetițele noi nu mai avem casă. Sunt tăiată pe mână și doare acolo. Mă doare fustița ei. Trece trenul pe lângă noi, îl auzi? Hai să mergem, oricum nu scăpăm niciodată de-aici ce vis urât putem încerca. Azi noapte-am visat că mă luptam cu cineva așa mică cum sunt am putut. A dispărut fetița. Râd felinarele. Ploaia. Strada. Scara și ce-i după ușă. Nu mai are cine să-mi țină de urât noaptea când mi-e frică sa dorm. Dau muzica tare adorm mă scol obosită nu mă protejează nimic și tot e liber în mine. Toți trec noaptea prin camera mea m-aud și pleacă, toți demoni, strigoi și stafii, am 22 de ani și mi-e frică de-ntuneric. Nu mai are cine să-mi țină de urât noaptea când mi-e frică sa dorm.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate