Te plimbi p’aici, p’acolo…
te văd pe hol, cum stai cu sufletul gol.
Mă vezi, pleci capu’ nici nu mă saluți,
dar totuși vrei să mă săruți.
Știi că acum sunt doar o umbră stearsă dintr-un album cu poze uitat pe masă.
Sunt cel pe care l-ai alungat de acasă,
rătăcit în lumea largă,
pierdut în lumea ta.
Parcă și acuma simt…
simt parfumul tău,
văd pijamaua aruncată pe covor.
Tu stai întinsă in pat, acoperită doar cu un cearceaf alb, pătat cu lacrimi amare.
Fredonezi o piesă veche, zâmbești,
îmi șoptești că mă iubești.
Ești cea mai frumoasă amintire,
regret că nu ți-am spus, că ești totul pentru mine.
Acum…
acum pe căi diferite, dăm start la un nou început,
lucruri care ne duc departe de trecut.
Mă gândesc, tăcut și rece.
Tot ce-i frumos repede trece.