Evanescență

Trupuri măcinate de ore
Vânturi sfâșiate-n ninsori.
Peste bungetul negru de nori,
Splendori,
ÃŽn evanescente aurore.

Așternem pleoape pe iriși,
Visăm la șovăielnicii zori.
Culori
Îngropăm in criptate comori,
De alb și de negru sântem cuprinși.

Universul iși suflă somnolența,
O inimă pulsând in cineva-
Dumnezeu, sau Cuvânt sau Altceva.
Între Început si Sfârșit este cadența
Sufletelor reîncrustate
ÃŽn fetide sicrie
De carne vie.

Sântem Iubito, singuri în noapte...