atât de fragedă, ca floarea de cireș
te simt, când te ating mireasă
și-în ochii tăi știu că mai văd
imensa poftă, de-a gusta din viață

atât de dulce, ca mierea din povești
răsuni, când vorba nu te lasă
și-în ritmul lin ce tot plutesc
aș adormi mai mult de-o viață

atât de limpede, ca apa din izvor
te faci, când vreai să te citească
și-în rânduri scrise, pline de povețe
să poată să te regăsească

atât de fragedă, copilă de prin flori
cu păr lăsat pe spate să se plimbe
iubit-ai fost, iubită - o să rămâi
zidită-n amintire pe vecie