agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-27 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână, astfel amână și el să se-arate. Nu vrea să piară; știe ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt. Intră mai bine pe-o ușă de birt, bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă. Peste măsură de trist a-nvățat să întrebe: „Unde e casa celei mai blânde femei?” Astfel întreabă și-acum și adoarme vorbind între sticla cu vin isprăvită și coșul cu pâine. Nu-l mai aștepți. Pentru el ai fi vrut să lucrezi un poem dintr-o singură piatră, densă și tânără piatră. Nu-l mai lucrezi – îl așezi pe un raft sub căderea sfintelor pulberi și ieși din odaie. Afară, nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări te-alungă-ntr-un birt. Bei acolo și tu, și mănânci, cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lățoase, mari crizanteme lățoase, în timp ce adormi și obloanele cad uruind între tine și norii bătrâni de afară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate