agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1206 .



Evadare Dim Posibil
poezie [ ]
(contine greseli gramaticale intentionate)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [omulrosu99 ]

2010-04-29  |     | 



O deschidere primară,
Un fel de ceartă coloartă mov,
Salteaua care doare și puterea mută,
Cofragul saltimbancului formal,
Geana făcută și redesfăcută,
Satîrul rotit prin mese,
Cotitura filamentelor rotunde,
Și parîma straturilor de rușine.

Stau toate adulmecînd frivol
Opacitatea din spatele beznei,
Respiră-ncet prin apele d-eter,
Și se sufleacă printre probatele castroane.

Un om, dintre ele,
Deschide glasul năpădit de aer,
Și cum precum se aducea prin apa
Strigîndu-și alb novicele-animal,
Se referi de ele, din albul sac și mat
Și-ncovoiat de para dulce-a sucului de sînge
Un animal beteag se-apropia de ei.

Omul deschise mîna,
Iar mîna se deschise.
Animalul saliva privire
Și privirea-i se întinse-n om.
În jurul lui formatele obiecte,
Ating prin verdele oțel,
Capete.

Măcel.

Bucăți reînviate, inconcordate,
Ating praful fin al grănicerilor putredzi,
Se pregătesc de fapta care doare
De prăpăstirea omului
Și de suflarea vieții.
Culorile devin mai mari.
Iar albul crominează.
O biată descoperire moartă
Ce își rotește orbitor prin vale
Caracterele cusute printre inimile stătute fix,
Se descompune revenind o urmă,
Se retranspune prin cadența unu
Și se transformă-ncet în ultma redută.

Omul fugi cum fuge umbra după soare,
Omul veni cum vine apa după ploaie
Și descoperit între forme depărtate
Își reprivi animalul și îi săpă o grabă.

Un animal deștept, o viață disperată străfulgera în ochii de aramă,
Un om minimal ce retrăgea să moară.
O serie de forme necalibrate prin mormane de prieteni calmi și dubitați.

Se rîse. O lacrimă defactă.
Căzu din josul unei pagini toarse permanent de albina creanță.
Mișcarea care-apare devine mare, mare,
Nevoie de putință, cere Jupiter.

Om - Jupiter.
Animal - Om.

Stați!
Striga secunda aliniată în rosturile cadențate ale straturilor filiforme,
Răsucite repede, prietene de oțel.

Săriți!
Striga secunda toarsă prin inelele ovale ale funinginii creștine.
Iar omul lîngă animalul său exagera cotirea prin fericitele perioade sure.

Se depărta numai pentru a se micșora.
Iar animalul scăpără o curățită evadare dim posibil.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!