agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-29 | |
O deschidere primară,
Un fel de ceartă coloartă mov, Salteaua care doare și puterea mută, Cofragul saltimbancului formal, Geana făcută și redesfăcută, Satîrul rotit prin mese, Cotitura filamentelor rotunde, Și parîma straturilor de rușine. Stau toate adulmecînd frivol Opacitatea din spatele beznei, Respiră-ncet prin apele d-eter, Și se sufleacă printre probatele castroane. Un om, dintre ele, Deschide glasul năpădit de aer, Și cum precum se aducea prin apa Strigîndu-și alb novicele-animal, Se referi de ele, din albul sac și mat Și-ncovoiat de para dulce-a sucului de sînge Un animal beteag se-apropia de ei. Omul deschise mîna, Iar mîna se deschise. Animalul saliva privire Și privirea-i se întinse-n om. În jurul lui formatele obiecte, Ating prin verdele oțel, Capete. Măcel. Bucăți reînviate, inconcordate, Ating praful fin al grănicerilor putredzi, Se pregătesc de fapta care doare De prăpăstirea omului Și de suflarea vieții. Culorile devin mai mari. Iar albul crominează. O biată descoperire moartă Ce își rotește orbitor prin vale Caracterele cusute printre inimile stătute fix, Se descompune revenind o urmă, Se retranspune prin cadența unu Și se transformă-ncet în ultma redută. Omul fugi cum fuge umbra după soare, Omul veni cum vine apa după ploaie Și descoperit între forme depărtate Își reprivi animalul și îi săpă o grabă. Un animal deștept, o viață disperată străfulgera în ochii de aramă, Un om minimal ce retrăgea să moară. O serie de forme necalibrate prin mormane de prieteni calmi și dubitați. Se rîse. O lacrimă defactă. Căzu din josul unei pagini toarse permanent de albina creanță. Mișcarea care-apare devine mare, mare, Nevoie de putință, cere Jupiter. Om - Jupiter. Animal - Om. Stați! Striga secunda aliniată în rosturile cadențate ale straturilor filiforme, Răsucite repede, prietene de oțel. Săriți! Striga secunda toarsă prin inelele ovale ale funinginii creștine. Iar omul lîngă animalul său exagera cotirea prin fericitele perioade sure. Se depărta numai pentru a se micșora. Iar animalul scăpără o curățită evadare dim posibil.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate