Îmi place să te visez.
În noaptea asta caldă ce-a trecut, mi-ai apărut în somn,
Încet, unduindu-te de-a lungul trupului meu și mă întrebai
Ca într-un cântec de-al lui Tori:
Când o să te iubești la fel de mult cum te iubesc eu?

Îmi place să te visez.
În amorțirea aceea dulce ce ți-o dă înfiorarea somnului
Mă amăgesc cu iluzia că exiști și în realitate.
Îți iau mâna încet, o mângâi, ce mâini frumoase ai!
Gândesc asta mereu când faci o trecere subită prin mintea mea.

Îmi place să te visez.
E atâta vară în noi iar eu ascult „Winter”.
Căldura unui iulie ce trăiește mă poartă spre un aeroport cu ploaie.
Căci te iubesc ca ploaia, mult, tare, secret și personal,
Și vreau să gustăm împreună mirosul unui trandafir ce ți l-am lăsat din departare
Și să apari în vis călare pe un curcubeu.
Îmi place că te visez.
Pentru că așa mă trezesc speriat și mă întreb dacă exiști pe bune,
Dacă nu ești o proiecție a personalității numărul 5,
Tremur un pic, timorat de ideea că poate ești doar un personaj ce l-am creat eu într-o noapte compusă din caniculă și ploaie,
Sar din pat, încă tulburat de somn, citesc pe telefon sărutul tău de bună dimineața (ce folositoare sunt uneori mesajele gratuite),
Verific dacă ai întradevăr un id în lista mea de mess și
Liniștit, îmi spun
Nu sunt singur, existăm unul pentru altul, împreună,
În schizofrenia noastră comună și atât de personală.