Tremură în jghiaburile suburbiei
ploaia, ca în fluier o eglogă, clar...
Șoseaua trece pe sub seară cu holtei
cari chiuie în cinstea grâului din car.

Domniță, în zorii ce vor înflori
cunună peste sat, albaștrii nuci
ai depărtărilor vor lămuri
sufletului tău. Atuncea să-mi aduci

vinul zâmbetului, să-l sorb
de pe-obrajii odihniți pe călăpăr;
răcoarea dimineții te-a mușca de umeri
și ciocârlii ți-or flutura lumină'n păr.

Simți-vom din fântâni cum se desprinde
fir de gând văratic pentru calme
pribegiri; e câmpul plin de
umbra plopilor și-o beau drumeți din palme.

Vom asculta al frunzei murmur,
apoi despre prieteni vom vorbi:
de Iulian Vesper, de Streinul, George Drumur, -
și cele mai frumoase poezii
din nopțile lor albe,
le-oiu pune gândului tău: salbe.