Când cea dintâi stea apare
Pe bolta cerului înaltă,
Amurgul devine tot mai înmiresmat.
Așezată la marginea crângului,
Meditez:
Þie m-am dăruit toată,
Topindu-mă-n culorile Curcubeului
Pe care atât de mult le adori.
Iubirea mea, nu mă condamna
Că petală de Curcubeu am devenit.
Zefirul primăverii
Îți deslușește misterul,
Chiar de m-am ascuns
Printre celestele culori vii.


Þie m-am dăruit întreagă,
Eu, pasăre captivă-n inima ta,
Ascult cântecul vrăjit al ei,
Tu mi te dărui asemenea unui trandafir
Cu sublim parfum bărbătesc.
Pe fiecare petală,
Am scris câte un vers de iubire.
Am dorit să cânt iubirea
La harpa sufletului meu,
Dar muzica
Nu răsună decât în inima mea.
Apropie-te, iubite!