în al doilea apartament pe Strada Coronado
obișnuiam să mă îmbăt
și să arunc radioul prin fereastră
în timp ce cânta, și, desigur,
radioul dorea să stea acolo pe acoperiș
continuând să cânte
și i-am spus femeii mele,
& quot; Ah, ce radiou minunat! & quot;
în dimineața următoare am luat fereastra
din balamale
și am cărat-o în stradă
la geamgiu
care i-ar fi pus o altă sticlă.
am continuat să arunc acel radio prin fereastră
de fiecare dată când mă îmbătam
și el dorea să stea acolo pe acoperiș
continuând să cânte –
un radio magic
un radio cu tupeu,
și în fiecare dimineață luam fereastra
să o duc înapoi la geamgiu.
Nu țin minte exact cum s-a sfârșit
dar mi-amintesc
că ne-am mutat în cele din urmă.
era o femeie pe casa scării care lucra
grădina în costum de baie,
ea săpa realmente cu acea mistrie
înălțându-și dosul cât mai sus în aer
și obișnuiam să stau la fereastră
și să privesc răsăritul soarelui deasupra tuturor lucrurilor
în timp ce cânta muzica.