agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
La dreapta, urmând o dungă de cer
Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea Pe drumul colosal, purtate la vale, În șir indian, cu ulubele goale, De parc-ar fi fost ținute De purtătoare nevăzute... Fiece roată Se tot deforma, adecvată La pietriș, la asfalt, la caldarâm, În Los Angeles, Buenos Aires, Râm, Vă puteți, mă rog, închipui Þările care au fost ori vor fi Străbătute de ilustrele roabe Cu personaje surâzătoare și hodoroabe (Aristotel, de pildă, Meister Eckhart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, din șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie (Căci atâta mai rămăsese Din filozofii, înțelesuri, erese) Menit a pecetlui și a promova Pe cei care au însemnat ceva În evurile anterioare. E adevărat, dogorea tare Soarele peste dalele lucitoare Pe care hodorogeau care mai de care Roabele ocupate de sfinți Cu fuioare gălbui și fierbinți În chip de bărbi nesfârșite. Dar, poate că vi se par neavenite Toate aceste scene fără șir Derulate sub marele patrafir Auriu al amiezii Pe sub care trec babilonienii, vizigoții, francezii Și, bineînțeles, se furișează Oricine cutează Să se prezinte fără pregătire La marele examen de absolvire A răstimpurilor de glaciațiune și impas: Numai zgomote, minciună și galimatias Pentru a trece în ceea ce se cheamă - Nu vă neliniștiți, nu vă fie teamă - Se cheamă la târgurile noastre de Joi Lumea de Apoi, Dar, alături de celelalte, hodorogea Scânteind la ascuțișuri și roaba mea, Adică vehicolul în care eram purtat Către țelul comun și nechemat, Bineînțeles, eu însumi, cu toate Marafeturile adunate În perioade de huzur și libertate. O, Doamne, cum aș mai voi Să mă întâlnesc pe vizavi Pentru a vă descrie în amănunt Bagajul meticulos și mărunt Așezat de-a dreapta și de-a stânga Oaselor mele întinse pe nătânga Velință din horcăit presat Și devenit lespede de matostat Pe fundul roabei olomere... Veniți pajere și himere De vă răspândiți în echilibre Infinite, printre fibre, Printre visurile cu pahare De vin aspru, băut la-ntâmplare În pivnițe, prin gări, la intersecții, Cu babele, cu neisprăviții, cu suspecții Când țiuie cețurile hibernale Vârstate de țurțuri cu diamanticale Căci, dac-ar fi să ne aducem aminte, Toată viața ninge cumite Peste o pajiște parfumată, Atât de verde încât poate să răzbată Dincolo de stratul de zăpadă sidefie Ca să fie Pretext luminișurilor abstracte Ce țin loc de pacte Întocmite peste fire Ca o amăgire Celor ce nu se vor descurca, Ba, dimpotrivă, se vor spurca De perfidia întrebărilor puse În limbi despământenite și induse... Da, aș fi dorit tare Să vă fi asasinat la-ntâmplare, Inși urduroși și nevindecați, Cu ulcere molipsitoare între omoplați, Și totuși stau ca și cum nimic Nu vi s-ar fi răzbubit în buric Prin tramvaie ori autobuze Așteptând cu zâmbetul pe buze Să suie controlorul chemat În mașina cu striu luminat Ca să vă ateste Pentru examenul hotărât peste Toate celelalte materii. Faceți loc! Dinozauri și megaterii Urmează a se așeza În ghirlandă de smalț alburiu cu floricea Alături de eliminații Grete și Artur Nebunu (Ni se află la doi - clasa, ori la unu?) Nu vă mai prefaceți precum că nu e Exponentul inexpugnabil ca o cetățuie Pus deasupra numărului advers... Urmează acum cel mai dulce vers Încă nescris pentru vulg: Nu vă neliniștiți! N-am să vi-l divulg, Ci am să spun doar că nu l-am știut, Că din pricina lui am căzut Odaăt cu ceilalți născuți, nu făcuți, Căutători de trilobiți și mamuți, Așa, doar ca să se afle în treabă. Dar, să revenim la ciudata roabă În care ne aflăm: cu șosete, cu șorț, Aduși dintr-un necontenit divorț Între rău și bine, Pentru a răspunde cum se cuvine Îngerilor cu chip de porc! Doamne! ce-aș mai voi să mă-ntorc, Dar cine să mânuiască schelet Vorbitor pe șters alfabet Răsturnat deasupra pavajelor rozalii, Tot către stânga, pe-o dungă de cer, Cu soarele rostogolit pe șine de fier, De nu mai știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea Pe drumul colosal, purtate la vale, În șir indian, cu ulubele goale... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate