În urma mea s-a întristat mătasea,
Plutind pe umerii ei goi de catifea,
Și am plecat lăsându-mi goală casa
Și-n noul ei pustiu numai pe ea.

Vazut-am oare-ntreaga mea eroare?
Am ințeles tot ce mi s-a-ntâmplat?
Și nu mai vreau să-mi amintesc de casa
Unde un înger rece-mpodobind-o am lăsat.

A fost perfectă clipa despărțirii.
Deodată, m-am simțit descătușat,
Și-n umbra rece care-i toată amintire,
Alt înger încă viu m-a-mbrățișat.

Iar am lovit în gol cu arma mea secreta
Iar am ajuns un prometeu înlănțuit
Și mintea mi se umple de regrete
De clipa-n care m-am îndrăgostit