Poeta-pasăre
(Ars poetica)

Poeta-pasăre stă în cântec de arbore
Și cântecul iese fulgerat prin cer
Și pasărea clipește și eu sânger
Și pasărea clipește și eu sânger.
În lacrima poetei pier imperii sub ploapă
Și pasărea vrea să zboare peste sârma ghimpată.
Deasupra sufletului ei se clatină
Cuibul crinilor străvezii
Iar rana tainică-i răsfiră penele argintii.
Are lacrimi în sânge
Și-un ochi zidit dumnezeiește plânge.
Amețitoare ecouri,cântul tresaltă
Dragostea sfâșiată,morțile omului
Din toate marginile singurătății și-ale norocului.
Și pasărea sângeră și eu pier
Și-mi ascund rănile-n cer
Și ea piere mistuindu-se-n sine
Doar fulgerul a atins-o c-o nuntă de crini.