Privesc cerul fără pic de interes,
Un muc de țigară mă mai ține în viață,
Din ceața apare și ultimul vers
învechit.

Păreri surde se sting în surdină.
După asta tăcem amândoi.
Noroi gri se îmbibă-n terțina,
ud, lipicios.

Ultimul pod ruinat astă seară,
Ploaia încet l-a spălat copios,
Nu vreau să mai ies azi afară,
m-am resemnat.

Culorile camerei tale mă seacă.
Și azi ești mai departe și rea,
Aștept un noian de-ntrebări să mă treacă
în lumea ta.