agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2661 .



Ferma cu fluturi de aur
poezie [ ]
fantasma poeziei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2010-05-31  |     | 



înainte de a muri
tatăl meu mi-a dat
să am grijă de ferma cu fluturi de aur
pe care-o purtase ca pe-o cunună de lauri
din vreme-n vreme
din floare-n floare
până când visele spărseseră crisalida vieții și a morții
m-am supus și am intrat în fermă cu infinită sfială
pregătit să înfrunt veșnicia și vremea cea rea din jurnalul din anul ciumei
(prietenul defoe regreta și acum că nu-i dăduse lui Robinson
o insulă cu fluturi de aur)
mi-am așezat ustensilele
iluzia deșertăciunea și sabia de diamant a unui trecut fabulos
mai înalt decât orișice munte al ispitei
mai adânc decât peștera oricărui munte
ce poartă în sine adevărul etern și sclavii ideilor
ca fluturi dezlănțuiți din înalturi
mai puternic decât orișice cutremur al ființei
pământene, nepământene
decât orișice prăbușire și înălțare
în zorii copilului adormit între aripile îngerului cu o mie de ochi
apoi am început să deretic cu mare osârdie
visele nevisate ale tatălui meu
pe cele nevisate din ambulanța cu o mie și una de sirene
ce hălăduiește pe mare
și trece nebună -n drumul spre neant
când ai mei au crezut că murim
am ajuns în sala cu larve de aur
unde, pe loc, oricine intra
orbea
apoi, ca o cometă în plină expansiune,
urma tandrețea
unde, dintr-o dată, oricine intra, devenea fluture
și zbura până când Icar se prăbușea din înaltul Ființei
iar ultima încăpere a fermei cu fluturi de aur
era destinată iarăși zborului
unde, pe loc, oricine intra nu se mai întorcea
nu se mai întorcea
doar nostalgia mai șterge fața Ființei
(31mai 2010)




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!