agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-06 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Când vântu-și sună-n toamnă metalicul său ștreang
Și limba frunzei roșii pe ramul mort tresare, În poala amintirii, ca un motan, îmi sare Străvechea ulicioară cu-acustică de gang. Ca un canal cu-o dungă albastră de ulei Pe fundul cărui curge cotidianul freamăt, Sonora stradă-ngustă se-nfundă ca un geamăt În liniștea fluidă a Senei, lângă chei. Fereste, față-n față-și amestecă tăcut Răsufletul fierbinte și intim ca-n taverne - Și niciodată luna nu se cufundă-n perne. Nici soarele nu intră vreodată-n așternut. Sub felinarul roșu, șerpi repezi de pafrum Se-ncolăcesc pe umeri, pe sâni și gâturi albe, Pe-al căror fildeș sună arginții strânși în salbe, Sclipind prin matitatea perdelelor de fum. De-obsesia aceasta nu pot scăpa decât Sfărmându-i amintirii coloanele de templu Și – dezvelindu-i cerul – azurul să-i contemplu, Dator să-i smulg candoarea din marele urât. Paris, Rue du Chat qui pêche, 1961
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate