Omule, suflet de scai,
tu odihnă să nu ai!
Muta-te-ar vânturile
cu tot, cu gândurile,
măcina-te-ar poftele
să te-alegi cu doftele
și mânca-te-ar țințirimul
și haznaua și sublimul!
Dumnezeu te ție-n poală,
naiba să te bage-n boală!
Intra-ți-ar rugina-n oase
sub cristale și mătase!
Sufletul când ți-e ca smoala,
să-l cotropească sineala
și să mi te dea de-a dura
când iubirea și când ura!
Și să-ți fie Iadul Rai,
Omule, suflet de scai!