agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-09 | |
Zori stropiți de ape-albastre
Pe figuri ușor nubile Se întrec pe mici buchete – Firicele de ondine se reflectă-n întuneric Și în buze amare pline, Ca al treilea ochi feeric, Ca o muză-ntrebătoare, Semne lungi de oceane Într-un cuib cu șapte zimți, Caracatița pustie te împroașcă și o simți Cum ar vrea să te cuprindă, Să îți dea îmbrățișare, Pe un piept să te sărute Și candid să te ucidă. Și atunci sensul culorii Se-mprăștie prin veacuri, Se adâncește-ntr-o visare, Rămâne în ploi și lacuri; Mici cochilii de infinite, Frunze ce susțin potopul, Scoici d-eter înmărmurite, Nicăieri găsindu-și locul, Niciodat’ crezând în el, Unghia de menestrel Se acoperă cu plasturi, Părul alb de curcubeu Se cutremură în glasuri Și insecta se ridică, Făurind din mers stomacul – Unde sunt stropii de viață, Unde-i ploaia, unde-i lacul ? Niciunde. Din valuri de ceruri roze Lin zeița se-ntrupează, Fluturii îi pupă ochii, Porumbeii o-mbrățișează, Pe sub aripa unei planete, Privind inima unor stele, Păru-i flutură-n meditație, Pe sprâncene i se așterne Praful unei diademe Ce-o purta un zeu solar, Respirația-i e furtuna Galaxiilor de mai, Buzele-i răstălmăcesc Spiritul universal Și întreaga ei făptură, Dor cu dor și val cu val, E cuprinsă de beția Unei sete ce-infernal Se rostogolește-n umbra Stâlpilor de carnaval… Cuburile se-ntretaie, Spațiul lor se bălăcește, Muchiile se înmoaie Și prin câte-un punct de sprijin Găuri bleu de mușuroaie Închid particulele moarte, Se adapă cu gunoaie Și pe foaia ce-i născută Pentr-o literă de cub Fac glume și-n joc se joacă Mii de vectori fără sens, Cosinus de paratrăznet, Tangentuțele zglobii Și în timp ce albăstritul Devine mai delirant, Se ridică un profesor, și, Cu gesturi de pedant Se apucă de explică La scaune cu etichete De ce dreapta-i infinită Și încape în perete, Cât de drept este un unghi, Și de cerc cât de perfect, Și măreața lui ființă, Debordând de prisosință Și calcând câte-o pirită, E-un desen mărunt pe-o foaie, Doar o prismă mâzgălită… Ah, un râgâit în sine Și călcatul în picioare, Un gest sfios de bine Și o mie de prostie, Trăind veșnic în formule, Căutând esențialul, Când formă și conținut sunt una, Atunci plăcerea-i garantată, Furnicuțe mici sau mari, Grase, slabe, înzestrate, Doar umbre de respirație, Doar pietre în cetate, Care va dura destul de veșnic, Numai Ana va rămâne Cât de cât însărcinată, Nicicând nu va fi zidită, Deci va scăpa de durere, Va avea doar suferință. În pustiu rămâne Ana, Soarele-i un impostor Și seceta e normală, Animalelor de pradă Le-ar fi lene s-o omoare. Prin deșert își poartă Ana Inima ca pe o cruce, Steaua lui Cobain de-ar vede, Ar ști unde să se ducă, Dară cerul de deasupra Este doar o pânză scumpă, Geaba ar încerca o stea Vreo clipă să patrundă Ca s-o mângâie pe Ana, Geaba câte-un nor viteaz De culoare ar coborî, Pânza este mult prea fină Pentru a putea fi ruptă. Câteodată câte-o oază Din nimic e apărută, Cum se apropie de dânsa, Imediat ea și dispare, Nicăieri vreo frunză verde, Nicio umbră, niciun val, Lacul cel filozofal nu este nici aievea, Nu e nici în amintire; Neplângând, nu plânge Ana, Se cufundă în visare, Tot deșertul se topește Într-o veșnică uitare, Insolația îi face organismul să transpară, Sufletul se umezește, Toată rațiunea, cu membrele-i de metal, Dintr-odată ruginește, Și treptat ea se topește Iar când se reasamblează, Pătrunsă-i de apă vie Și-n loc de ulei, benzină Curg sânge și lumină; Oglinda privind în spate Se deschide-n infinit, Iar deși lung impostorul Tot pe Ana o privește, Ea se umple atunci de rouă Și înainte ea pășește Și deși pânza neîndurată Ar mai vrea s-o tortureze, Ea închide ușor ochii Și face încet să plouă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate