agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-25 | |
În Cișmigiu
Într-o grădină-n Cișmigiu, pe-o bancă spre estradă, Stau dragul meu acum și scriu și gândurile-mi zboară. Si micul lac ușor brăzdat de lunecarea bărcii, E-o mică mare de cleștar, ascunsă între sălcii. Dar a trecut frumoasa vară, e toamnă iar în Cișmigiu, Stau și acum pe-aceiași bancă, și scriu…și scriu… Era atâta soare odată, și atâtea păsări ciripeau, Gândeam atunci că viața întreagă va fi iubire și speram…. E toamnă iar în Cișmigiu și frunzele îngălbenesc, Se aștern pe jos în gros covor, sub pași ce nu se mai opresc. Ici colo, vezi câte-o idilă înfiripată trecător Și oamenii care se plimbă cu pași ușori, mânați de dor… Ca o regină în hermină, apare iarna la Șosea, În Cișmigiu plutesc în aer, frumoșii fulgi de nea. Eu sunt iubita lui acum și-n parc ne sărutăm Sub crengi albite de zăpadă de toate noi uităm. E primăvară și firavi au apărut și ghiocei, Copacii se îmbracă-n floare și zumzăie albine-n ei. Pe un covor multicolor de flori înmiresmate Se joacă raze aurii din Soare scăpărate. Un fluturaș cu aripi blânde, anunță împlinirea, Fetița mea-i aceea care, certifică iubirea. Si ca Balanță a dreptății, sfârșit de septembrie, Se naște Florence-Susanne, să-mi împlinească visele. Florence-Susanne Ochi albaștri de cicoare, cu gurița ca un mac, Părul galben cum e grâul, când de Soare e scăldat. Fața-i e un zâmbet toată, din zori când s-a deșteptat Si un gângurit șăgalnic dă în râset minunat. A plecat să cerceteze lumea pe la nouă luni, Cu bunica împreună și avea prieteni buni. Câteva cuvinte-ngână, apa, mama, tata, papa Și-n rochițele la modă își dădea amicii gata. Þup și Hop, doi iepurași, o-ndrăgiră chiar de mică, Apoi când a mers la școală și-a luat și o pisică. Musette era jucăușă și nu-și dorea o păpușă Dimpotrivă, se juca cu stăpâna sa. Trei păpuși care de care mai frumoase-n felul lor Tot făceau parada modei răspândite pe covor. A crescut frumoasa fată, fără griji fără nevoi, Mai întâi o fermieră, castelană mai apoi. A fost o vedetă-n școală, prima la învățătură, Talentată și cochetă făcând un sport pe măsură. Sărituri de pe platformă uneori și trambulină I-au adus medalii care, tricolorul îl anină. Iat-o pe adolescentă, când liceul îl termină, Îmbinând muzica, dansul și iubirea ce-o animă. A muncit, a studiat, greu a fost, dar a-nvățat Că viața este frumoasă când ești fericit acasă. Muza Te privesc cum te trezești, din colțul ochilor zâmbești. Sub genele grele de somn mijesc doi iriși ce mai dorm. Apoi te miști cu o lentoare ce-ți pune corpul în valoare. Și ochii tăi, plini de candoare, visează în continuare... Profilul tău angelic, luminos, schițează un surâs frumos. Pe umeri șerpuiesc șuvițe prinse-n bălaie cosițe. Un glas plăcut melodios, mi-aduce alinare... O, muza mea, tu mă inspiri, ești forța creatoare! Mă simt deodată mai bogată că am pe lume un odor, Născut din dragoste profundă, însemnul meu în viitor. Orhideea albă Orhideea albă-i floarea ce-n buchete adunată, spre altar poartă mireasa, ca și ea - imaculată... Dup-o noapte înstelată, se trezește-nfiorată, și-și deschide lent corola-n ametiste irizată. Sub cupola de topaz, Soarele ochii-și mijește și privește spre Pământul ce la viață se trezește. De pe-un ram înmiresmat un colibri-n jur privește, zărește, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfață iubitoare, cu miresme îl îmbie și-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă în raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. Copiii mei În superba mănăstire ei credință și-au jurat Inimile lor bat tare, preotul i-a cununat. Fericită, zâmbitoare, ea se sprijină de el… Cu-n buchet de orhidee și pe deget cu inel. Joseph este mândru tare, de parcă ar fi un prinț, Protejând-o-n a lui brațe de privirile fierbinți. Și iubita lui Susanne îl privește cu ardoare, Este toată îmbujorată și frumoasă ca o floare. Ea aruncă acum buchetul și îl prinde vara ei, Toți nuntașii o adoră, când dansează pentru ei. French-Cancan-ul îi inspiră, chiar dacă-i cam demodat, Că fetițele-s frumoase, și la dans i-au invitat. Tortu-n foc de artificii apărut din întuneric Reușește să inspire fastul în splendoarea serii. Tot alaiul cântă-n cor „La mulți ani și fericire mirilor!” Fug ascunși în limuzină spre căsuța din povești Ce-i așteaptă primitoare, cu perdele la ferești. Peste mări și peste țări își petrec luna de miere Doar ei doi și Cupidon, lună de plăcere. S-au întors din nou acasă, că aici e cuibul lor, Se iubesc și-s fericită că sunt mama lor. Le doresc din al meu suflet „Multă fericire, o viață ca-n povești, plină de iubire!” |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate