Mă ascund în umbra vieții
Și cu vorbe fără sens,
Golesc culmea tinereții,
Dintr-un gând pururi imens.

Mă ridic peste hotare
Ajutat de scări de vată,
Frământat de-o-nveșunare
Ce mi-o aminteam odată.

Mă încalț cu flori de trestii
Ocolit de-un sec pustiu,
Iar în față-mi sacre bestii,
Se-ndreaptă spre târziu.