democratică e doar rugăciunea- poezia Luminii,
pogorârea în adâncuri de opale
conectarea cu întregul inefabil,
misterul tuturor misterelor decodificând oracole, pecete
aripi nevăzute ridică crucea cerșetorului.

poezia crucii, a firului de iarbă înviat anual de trei ori
anevoios va fi să fie sărbătoarea vulpii
fără sacrificiul penatelor neprihăniri,
printre cimilitura fazanului și budoarul burlesc
trufașa coadă dintre bot și orizont mai crește încă,
va crede în lucrări auguste cu noaptea licuricilor unită,
trezită în dantescul dimineților mezzosoprane.

Dumnezeu poetul pelerin prin brădetul Cuvântului
trimite-n cuiburi de beton armat poezia munților,
trimite în grote eliberatorii din lanțuri trupești,
galactici tăietorii de gratii dărâmă biruri vamele cerești,
eterică fereastră contopirea cu suflul divin al iubirii,
totul diafan cântul stelar al lirei cu naiul proaspăt al frunzelor,
tezaur rășina de pin frate de lacrimă la nivelul cel mai sus posibil
credință adunată cât bobul de muștar -tezaur nemurire,

temerea ca firul de nisip departe și de vuiet de sahara,
adevăruri ca roiul cu mierea pe aripi printre clopoței
din ciuboțica huhurezului,
(sunt la fel cu crinii la tandrețe la aromoterapie pentru ochiul trei)
solidare campestre trezesc biserici orbecate de fum
asurzite-n scârțâitul de lopată și frecatul de amnare.