și de va fi să mor,
iubitul meu fecior,
la toți tu să le spui
că nu-s al nimănui.
ca nimeni sa nu plângă
și inimi să se frângă.
la toți ce m-au văzut
o dată, sau mai mult
tu să le spui încet,
așa, ca un secret,
că trupul a murit.
da' sufletu-i fugit
să-i bucure pe zei;
că oameni sunt și ei.
la cei ce m-au iubit
să spui că-s fericit.
că râd și că trăiesc
când ei mă amintesc.
la cei ce mă urăsc
le spune că trăiesc.
și sunt mai fericit
că ei nu au murit.
și tu, copilul meu,
nu zi de Dumnezeu.
nu plânge c-am murit.
zâmbește. am trăit.