Daca mai treci prin viata mea odata, sa-ti iei din amintiri, o parte,
Poate candva ai sa privesti in ele, sa vezi ce mult te-am pretuit,
Singurul loc in care nimeni, niciodata, cat ar dori, nu ne desparte,
Este ascuns in gandurile mele, unde pe tine-n fiecare clipa te-am primit.

Ti-am aratat comorile din suflet, pana-ntr-o zi, cand toate-au disparut,
Si totu-n el a devenit tristete, totul e apa tulbure si fara mal,
Deasupra mea furtuni pe cer albastru, imi spun ca tu nu m-ai placut,
Ai vrut sa fiu salcia ta, o trecere pierduta in unduirea unui val.

Nu stiu pe unde esti, nu voi sti niciodata, daca-ti va fi mai bine,
Am singurul pacat ca te-am iubit si pentru asta-ti cer acum iertare,
Un lant de sentimente-mugurite,mi-a ferecat destinul langa tine,
Si vreau daca mai vii, sa facem viselor un loc sa se-mplineasca fiecare.

Daca mai treci prin viata mea odata, sa-mi spui cat ti-am lipsit,
Si dincolo de orice ratacire, sa ne lasam trecutul cum mereu a fost,
Un loc in care sufletele noastre si-au impartit tacerile si le-au trait,
Strangand in el doar stele cazatoare si dandu-le la toate cate-un rost.