Viața-mi s-o trece ca un foc,
un jar mocnit și fără vâlvătaie ,
un vis al timpului ce-ncet se scurge ,
pierdut într-un fantastic joc..
Voi fi fericită și voi arde ca o așchie uscată.
Apoi voi plânge, singură voi fi ...
Atât de singură încât ecoul pașilor mei printre gânduri
mă va face să tresar.
Apoi voi dori să dispar...
Dar înc-o flacără voi fi .
ÃŽnc-o iubire
și înc-un strop de apă peste mine,
mă va preface-ncet în scrum
și am să mă schimb în praful de pe drum...
Voi fi pământ...iar trupu-mi drept va fi un trunchi bătrân
Picioarele-mi se vor schimba în rădăcini
și părul meu în pajiște cu flori de iasomie
iar brațele-ncărcate de lumină,
în ramuri grele ,
se vor scutura de floarea alb-a sufletului meu.
În umbra visurilor mele , vor paște liniștiți
mereu alți cerbi ai speranței.
Dar într-o zi ,
un tăietor de lemne va veni – nu vei fi tu acela-
ÃŽmi va desparte crengile de trup
și m-oi preface-n scânduri fine,
albe și drepte lunecând cuminți
pe apa sorții-n jos.
Mă voi așterne cetină de brad,
iubirii tale fraged pat.
Izvor voi fi de apă vie
doinind pe rana dragostei și , cine știe ,
mă voi îngemăna cu marea intr-o zi;
neant , eternitate , valul ei voi fi
îmbrățișând aceleași țărmuri ale tale
sau ...urma pașilor tăi pe nisipul moale...
Voi fi pământ...
M-oi ridica pe-un fir de vânt
Și pasăre voi fi
Voi săgeta albastrul nesfârșit
Apoi
un vânător necunoscut – nu vei fi tu acela-
mă va ucide cu un gând .
Voi fi pământ,
Ulcior de lut ciocnit cu vin la nunți.
M-oi sparge-n mii de cioburi
De prin curți
m-oi aduna în munți.
Voi crește floare-n părul unei fete
Parfumul meu , iubirea să i-o-mbete
Voi fi un abur alergând ;
ființă fără trup , doar sufletu-mi arzând
în pâlcuri descântate de pădure,
în hora ielelor neprinsă de gândire.
Materie ce-și va căta o forma-n veșnicie
sau … puful diafan de păpădie.
Și roua dimineților voi fi
peste copacii adormiți în leagăne de frunze.
Voi fi tăcerea ta de gânduri nepătrunse.
Răcoarea nopților...
Tu nu vei ști
când cu o boare-ți voi atinge fruntea-nfierbântată.
În toamna vremii arămie frunză am sa fiu ,
uitată...
Voi fi pământ...
Și stropi de ploi voi fi
și al lor cânt.
Voi fi un fulg de nea
căzut ușor pe mâna ta ,
mă voi topi la focul sufletului tău
și-n ochii tăi ,
o lacrimă voi fi,
ce va cădea pe-ascuns
la moartea mea...