Cand am sa mor, as vrea sa-mi pot rascumpara propia viata ce m-a parasit,
Lasand averea din sicriu, saracilor ce s-au grabit candva sa moara,
Si sa ma-ntorc in turnul meu de vise si minuni, unde mereu am regasit,
Cuvintele ascunse in taceri, de teama ca-ntelesul lor are sa doara.

Am sa le-astern pe-o pagina pustie, sa le citesc cu drag in seri tarzii,
Fara sa mai explic cuiva de ce-am murit, cand totul devenise alinare
Cum am creat hazardul printre lacrimi, cand am plecat fara ca tu sa stii,
Facand sa planga atatea curcubee, la streasina apusului din zare.

Cand am sa mor voi merge la-ntamplare, pe sub pamantul care nu m-a vrut,
Sa pot gasi izvorul nemuririi, la care pamantenii simpli nu ajung,
Si cat am fost in viata, sa bea din el, doar mie-ntotdeauna mi-au cerut,
Crezand mereu ca lumea de apoi, oricand cu propiul suflet o strapung.