Mi-e dor.

Mi-e dor de casa de la țară, de bunici și de prunii din livadă.

mi-e dor de mirosul de cozonac din ajunul Crăciunului

mi-e dor de ploiile de vară, când alergam desculți pe afară

mi-e dor de apusul roșu aprins din toamna târzie

mi-e dor de școală, de liceu cu toate că am fost un derbedeu.

mi-e dor de copilărie.

mi-e dor de cei care dintre noi au plecat și în urmă ne-au lăsat un suflet ruginit

mi-e dor…

mi-e dor de zilele de vară, când fumam un cui și pierdeam timpu p’afară

mi-e dor de zilele când eram praf și pe tine frumos te visam

mi-e dor de toate nopțiile de iarnă când ne încălzeam doar din priviri.

mi-e dor de momentele reci, peste care treceam împreună

mi-e dor de plapuma albă de zăpadă care făcea zâmbetul să-ți apară

mi-e dor de diminețiile de vară, când ne trezeam să privim răsăritul

și beam lapte cu scorțișoară.

mi-e dor de nopțiile cu lună plină, când ne plimbam prin parc ținându-ne de mână

mi-e dor de ochii tăi căprui și de lacrimile amărui

mi-e dor să mă joc cu părul tău, negru ca noaptea de smoală

mi-e dor de mirosul tău special și de burtica pe care adormeam

mi-e dor de zilele senine, când te priveam pe tine

mi-e dor de primul tău sărut

mi-e dor de zilele din trecut

mi-e dor…

mi-e dor de tine, dor de noi.