De multe ori te vad ca printr-un vis, cum imi patrunzi sub pleoape,
Covorul lor de lacrimi, ti-mbratiseaza gandul si tampla ce suspina,
E doar un vis, dar eu traiesc minunea, cand tu-mi revii aproape,
Si te cersesc iubirii ce se coboara-n suflet, cu stelele la cina.

Te-adun de prin lumina si te numesc comoara, cu gesturile salba,
Petala fara pret, rapita unei flori cand zorile o-mpodobesc cu roua,
Un voal desprins din par, plecat in intuneric lasa-n pustiu cararea alba,
Fara sa stiu ca ochii mei, ti-mugureau priviri, pe mainile-amandoua.

Cad in genunchi cuvintelor ce pleaca si dor atat de mult cand nu revin,
Si nu mai vreau sa cred, ca toate visele in care te-ntalnesc sunt efemere,
Din orice lacrima, iti strang miresmele si le-mpletesc cu un suspin,
Facand sa para fiecare clipa , eternitate, zambet inflorit intr-o tacere.