Caută-ne-n așternuturi

Dimineți pictate-n nuduri

Care ale noastre

Nu-s.

Tot ce ne-a rămas s-a dus.

Vezi?

Am cuvinte pe tavan,

Le-am păstrat ca paravan

Pentru nopțile pătate

Cu beții și sticle sparte.

Þi-am păstrat forma pe perne

Să-mi lipească vise-n gene

Și-ntr-o scoică ți-am închis

Melancolicul surâs.

Și-mi îmbat singurătatea

Pe cărări străine noaptea;

Doar ea-mi ține de urât,

Restu-s… prieteni de-mprumut,

Ce nu-și pot mai mult a plânge

Decât propria lor cruce.

*

Noi nu suntem, noi am fost.

Un cuvânt cam fără rost,

Când,

Unu plus unu făceau copii,

Noi ne țineam de nebunii.

Ne-am prins degete în uși,

Dar pe nori aveam culcuș.

Și puteai să juri că-i bine;

Eu cu tine, tu cu mine -

Doi nebuni și-o lume mică.

Și-acum totul e la fel.

*

Doi nebuni murind de frică.