nu mi-a fost dat să parcurg traseul major
așa că mi-a trecut prin cap să cobor
la piramide lângă marele zid chinezesc sau la întâmplare
în ultima cârciumă cu bere la halbă de pe strada mare
dar vehiculul acesta lipsit de carne piele sânge și oase
mergea cu roțile-ntoarse
ce șofer în plină criză ar fi pus botul și-ar fi oprit pentr-un vers
așa că am sărit din mers…

- bună seara… mata… ma-ma? ta-ta?
(român serios nu-i chip să lase din mână lopata)
n-am venit să vă judec nici nu cer nici nu-mi dați
dar a căzut la zar că sunt ultimul dintre frați
ei mari de ani eu mic de zile
(mama deja lua cu pumnul pastile...
m-a născut fiindcă a crezut în menopauză –
păcatul ei… știa că un dumnezeu fals e o altfel de cauză)

a fost singura clipă de liniște țâțele promiteau lapte și miere
cu toate că cerul înflorea ca o boală de piele
situație în care codul genetic m-a îndemnat o stea să fur
dar imediat am primit un picior drept în… tur
motiv pentru care am făcut primul meu pas evident înainte
restul înapoi (unde am fost lovit… nu țin minte)

îmi e atât de rău că o fantomă vine la mine prin plasa unui gard
și-mi fură banii de pe card

eu gol și-n mâna mea o halbă (goală)
lângă șofer o blondă: viața (cam nasoală)
poate că nici nu am mai coborât
poate era-ntuneric și mi-era urât

dacă mă gândesc bine nu mă aștepta nimeni în stație
iar ’71 (1900) n-a fost un an de grație