ori de câte ori locuiam într-un oraș mare
sau mitic repede se năștea un miliardar
și deîndată îl cumpăra până la ultima suflare
lăsându-l ca după detonarea unei bombe atomice
doar cranii și oase fără sufletele pulverizate -n
melancolia neagră a parfumurilor stelare
hălăduind prin gropile negre
din galaxii neinventate cu mult mai negre
mai întâi am înălțat o casă ca un poem metafizic
în care l-am invitat pe justin martirul și filosoful
să admire tablourile de pe zidurile aiuritor de înalte
ce-au început să meargă pe străzi în căutare de peisaje
unde se odihnesc stafii și escadrile de pământeni
ajunși la sălașul ființei în amurguri de sori violeți
presate lângă craterele unor vulcani
din care cresc trandafiri sângerii
de teama frumuseții care se pierduse
mi-am luat tribul ca lot din cauza sodomenilor
pedepsiți de veneticii mesageri divini al căror înțeles
l-am găsit înecat în apa moartă a mării
în lacrimile femeilor de miliardari
ce bocesc de mama focului viața și moartea
pământului de sare –n care s-au iubit
aruncându-și cămășile anacronice anacreontice pe sârme de telegraf
mai lungi decât osia neunsă a lumii la capătul căreia
miliardarii neputând să-și care cărțile ferecate-n
conturi de paisprezece mii de mii de carate deveniseră
savanți în lacrimi de baobab de cauciuc de petrol
și-n cafeaua turcească nebăută de nimeni până la mine
femeile miliardarilor mi-au desenat o cruce întoarsă pe spate
pe care când vor găsi de cuviință să mă exorcizeze
de ultimele cuvinte rostite de Iisus pe cruce
pentru toți goliarzii evului mediu ce urcă prin sângele meu
ca argintul viu al singurății și al oamenilor
care au dat totul fără să primească nimic
pentru casa orașul străzile ce nu mai există
paralogismul unei vieți neasumate
dincolo de catifeaua albastră a norilor
unicul miliardar adevărat al cosmosului
mi-a dat drept de viață și de moarte
asupra celor trecute prezente și viitoare