agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-28 | |
ca să vindec neamul meu
am vrut să găsesc leacul vracilor de demult să-l dezbrac de mantia neliniștii de fuga de veacuri intrată-n cimitirul de sub casă în care frumusețea fusese împușcată în moalele capului de copii învățați să ucidă de la 5 ani din toate a rămas doar adevărul neexprimat în cuvinte obligat să cerșească de mâncare în lumea interlopilor din suburbii amputate sub priviri corupte de polițiști în civil plecați la furat pe câmpurile nearate de creier și de fanarioți îmbrăcați în aur trecutul a devenit inexplicabil ca o uriașă statuie din insula paștelui jucând leapșa cu memoria vârstelor fără trup sub casa mea s-a descoperit de curând o cazarmă gata de luptă noapte de noapte tot felul de morți cu nume scris în cuneiforme ies și se plimbă prin curte ca slugile netrebnice ce jucau fotbal cu fiii de regi după care intrau în pământul bun precum amirarea adierii de tată al sângelui și al tăcerii de tinichea de rușinea înfrângerii ori a victoriei fără glorie de la ferestre acoperite cu piele de oaie dubită cu mult meșteșug pândeau schelete de uriaș reci ca țeava unei puști în legitimă apărare înghițind în sec mărul discordiei dintre frate și frate locul gol presărat cu sânge fratricid hrănește boi albi îngrășați cu tunete și fulgere de furtuni stelare pentru șefi de state care și-au dat demisia de onoare din rațiuni necunoscute suficient pentru ca sensibilitatea unică a poeziei să țină în echilibru lumea de piatră cu dinți și gură de scorpie din ce în ce mai viu trăiesc zilele și anii când sfarmă-piatră venea cu buldozerele să construiască viitorul-laolată-pentru-neiubiți din cutii de chibrit pentru săteni care au zidit din amintiri sfâșiate până la moarte temple de lemn sculptate cu viața lor furată în care intră o femeie bătrână și plânge un milion de ani în aplauzele deșarte-n care nu mai crede nimeni umăr la umăr cu puterea de melc a destinului ucis de sfarmă-piatră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate