agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-11 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Am suflecat mânecile cu toți[i],
căutând să ne facem o părere mai bună despre viață. Am cotrobăit prin capcane, prin traista cu nori, prin oul de bufniță, în ultimul cotlon al vremii; între pereții din cel mai profund întuneric. De veghe în fața lui Poimâine, uneori am greșit. Înainte de-a fi căpetenii gingașe, mângâiam pălălaia c-un evantai. Înainte de-a rosti ceva cu glas tare, picoteam pe cărarea dintre pat și altar; iar femeile, Galanthus nivalis, Pulmonaria officinalis (știți dv.), păreau să-și scrie mersul atât de fragil, că le zvârliram cât colo derâderii. Dar vine o vreme, vine și vremea când arborii leapădă câteva frunze și omul se-nvârte ca pe-o placă de patefon deasupra trunchiurilor tăiate. Gesturile nu se mai fură, din piață nu mai târguie nimeni cuvinte; iar liniștea, cu buzunarele în toarse pe dos, bate cu pumnul în uși. Atunci apare un înger de abanos, dar nu apare nici-un înger cu ochii de abanos, ci bărbatul care așteaptă femeia, și femeia care așteaptă copilul, și copilul care umflă cu un țipăt toate speranțele, ce pornesc până departe urmărite de mânecile suflecate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate