Plângi în tăcere o dulce mamă,
Lacrimi scurgi în colț vechi de năframă,
Iar pe fața brăzdată de vreme
Pui doruri din dorurile mele.

La tâmple astăzi neaua s-a lăsat
Bocet surd, nimeni nu ți-a mângâiat,
Ești singură plângând iertătoare
Păcate prinse de neagra boare.

Din lume vrei s-alungi durerea
La lumânare îti spui vrerea
Înalți o ruga la Cel Sfânt
,,Să deie bine pe pământ”.

Legănată-n durere stai de strajă
Precum o nucă prinsă în coajă,
Cu palmele tale strângi în jur
Copiii să-i ai pururi împrejur.

La piept primește-mă îndată
Să fiu copil ca altădată,
Fiindcă azi cer mângâierea
Ruptă din inimi e vrerea.