Răsărit palid de soare îmi inundă camera
Lumina ștearsă a noii zile mă trezește.
Totul e la fel: obosit, vechi, prăfuit
Tern...tablou trist al cotidianului nefericit.

Și totul e defect...

Aceeași piesă de teatru jucată încontinuu
Aceiași actori proști fără pic de talent.
La teatrul numit "Lumea" se joacă doar drame
Și asistăm obligați la ele, bolnavi și muritori de foame.

Și totul e defect...

Vreau să mă pierd in aglomerație
Printre sute de oameni pe străzile Marelui Oraș
Și apoi scârbit de ei să mă retrag
În sânul naturii adormind la umbră de salcie sau fag.

Și totul e defect...

Dar trebuie sa rămân aici
Cu aceleași fețe in jurul meu,
Constrâns de aceleași reguli stupide.
Soare palid, sinucide-te și nu mai răsări
Vreau sa visez adânc și să nu mă pot trezi.

Și eu sunt defect...