agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-20 | |
am pachetul pe hol. o lună și ceva a proptit ușa.
am prăjit șuncă și am spart ouăle. și-am închis ușa să nu se ducă mirosul. nu știu în ce punct n-am mai auzit cum hârșcâie furculița. doar ploaia. cum lucra în pervaz. tunetele. câinele râcâind pragul. plus un piuit ciudat am crezut că e de la muzică. de la muzică era. am luat foarfeca și am tăiat sfoara sus. apoi hârtia pe muchie imediat sub scrisul mic la expeditor. alte glasuri[…alte încăperi] era a treia parcă. am scos-o dintre celelalte. o să le scot pe toate una câte una. fără vreo ordine. o vreme am crezut că e ceva cu asta. că ai pus bani înăuntru sau ai scris oarece. nu știu. vreo chestie (nu râde n-am scuturat cartea să văd dacă pică ceva). de unde băi capote două drumuri unul spre miazănoapte unul spre miazăzi? la dracu sunt om de oraș drumul de la uzină spre centru trecea prin poarta noastră. de la uzină ajungeai la gară de acolo la bucurești. din centru o ții drept ajungi la munte. am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât calcanul casei din față. un alb viermănos cu un geam de unde nici acum nu știu dacă spiona cineva. era foarte sus. sus era și apartamentul unde luam meditații(o lună. la trigo) moșul zicea să las jaluzelele așa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben și tot galbenă pâcla în care viețuiau niște mobile. și blocul de vizavi cu alte geamuri cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric înăuntru(atunci mă gândeam la topoare silențioase și cămătari. russian style) iau aparatul și ies pe balcon. jos între castani e o bancă. o bancă verde pe care pot sta 4 persoane fără să se înghesuie. nu-mi amintesc de când e aici. în față sunt patru etaje. patru etaje la dreapta lor și patru la stânga. bej murdar. pe la sfârșitul lui august e chiar frumos. frunze mari peste tot. galbene. cât un cap de copil. și ciori. ele au loc. văd cum ies din careul de patru și patrulează deasupra. mereu vreau să mă urc pe bloc să fiu eu deasupra lor sau măcar cât mai aproape. oricât zoom aș avea. câteodată la bancă vine tipa cu balerini. nu stă mult. fumează nervos. cu tiră(cred că e la liceu). câteodată vorbește la telefon. i-am făcut multe poze pentru că bâțâie mișto din picior. iau cheile și ies. acum sunt eu la bancă. stau și mă uit la mine-n casă. pe balcon nu e niciun aparat de fotografiat. aș fuma o țigare de mor. mi-e frică de ziua în care n-o să găsesc nicăieri vreo țigare ca de ziua în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. știam că o să întrebi dacă am citit alte glasuri. da am citit-o. prima oară rezemată de calcan cu fața spre drum. și nici acum nu știu dacă era spre miazănoapte sau miazăzi. în jur e pământ gras. negru. bun. ți-ar plăcea capote.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate