O! ce seară minunată
În pădurea fermecată!
Toți gândacii au ieșit,
Și s-au pus pe chefuit.

În beznă-n fundul pădurii
Bombănea Muma-Pădurii.
Ieșise din scorbură
Având gura "slobodă":

-Cine oare a-ndrăznit
Din somn greu, de m-a trezit?!
Să văd cine și-a permis,
ÃŽl voi blestema acuÈ™:

"Antenuțele să-i pice
În veci să nu se ridice!
Să îi cadă aripioara
Să bolească toată vara!

Să își rupă piciorușu'
Să-ncerce mers cu târâșu'!
Iar ca scut, de are ac,
Să i se rupă îndat'!"

-Ce ai de ești mânioasă?
Uite ce noapte frumoasă!
O-mbuna un gândăcel.
Ne distrăm și noi nițel...

Îl serbăm pe Aripioară
Ziua e prea cald afară;
Nu te supăra pe noi,
Nu vom sta până în zori.

Muma molfăie-nciudată
Că nu a fost invitată:
-De erau toți invitați,
Nu ar fi fost deranjați!

-Mumă, dar noi te-am strigat!
Am trimis și un gândac,
La scorbură. Þi-a vorbit,
Tu dormeai, n-ai auzit...

Uite, vino acum la noi
Că-i petrecerea în toi.
Se poate s-arunci "năpastă",
Nu tu ești mămica noastră?

Muma a retras blestemul
Și-a plecat cu gândăcelul.
Însă-i tare bucuroasă
Că i-au spus:"Mămica- noastră!"

20.04.2009 Aurora Luchian Vaslui