Când miezul înnodat de-ascunse căi
Va exploda în triste revelații,
Trimite, Doamne, trupele de grații,
Cohorte sclipitoare de călăi

Și aruncă-n temnițele de văpăi
Pe rostitorii de elucubrații,
Că-s pradă doar la pofte și tentații,
Făcându-i pe vecie robii Tăi.

Și-n zarva publicelor execuții,
Toți îngerii cu glasuri de aramă
Se vor împărtăși cu vin în cramă
În muzici de fanfare și percuții.

Vor izbucni celeste revoluții
Când negurile nopții se destramă.